Academia de Studii Economice Bucuresti

Amfiteatru Economic
AN ECONOMIC AND BUSINESS RESEARCH PERIODICAL
Facultatea de Business si Turism

„Corporaţiile sub investigaţie”: o încercare praxeologică de a schiţa profilul întreprinzătorului din afacerile moderne

Autor:Octavian-Dragomir Jora, Mihai-Vladimir Topan, Radu Cristian Muşetescu şi Matei-Alexandru Apăvăloaei

JEL:B53, D23, F44, K20, L26, M14, P12.

DOI:

Cuvinte cheie:întreprinzător, capitalist, acţionar, creditor, corporaţie, praxeologie, catalactică.

Abstract:
Realităţile capitalismului matur şi economiei de piaţă devin inteligibile şi prin analiza „copiilor lor teribili”: corporaţiile moderne de afaceri. Dincolo de locul lor în diviziunea globală a muncii, acestea reprezintă fiefuri ale unei specializări interne între deţinătorii de interese (stakeholders) din guvernanţa corporativă. Iar fiecare dintre aceştia din urmă întru(chi)pează mănunchiuri de funcţii catalactice pure, între care una se distinge ca dominantă. Cu un acţionariat atomizat, anonimizat, asimetrizat şi amalgamat într-o piaţă globală a capitalului, cu consilii de administraţie multi-nivel, cărora le este delegată armonizarea intereselor investiţionale orientate-profit, cu creditorii, precum şi cu alţi furnizori de factori de producţie, corporaţiile moderne par să-i fi obscurizat atât pe întreprinzătorii-actori, cât şi funcţia pură asociată. Prezentul articol reprezintă un exerciţiu (praxeo)logic de reperare şi revelare a domeniului realist de definiţie al funcţiei antreprenoriale în existenţa corporaţiei moderne, delimitându-l şi decupându-l din exprimarea personajelor efective care populează ambientul corporatist (concret spus, acţionarii, managerii, creditorii) pe întreprinzător. Pare cumva că literatura modernă a dreptului şi economiei firmei a pierdut din vedere antreprenor(iat)ul, a cărui prezenţă este resimţită de toţi actorii guvernanţei corporative, deşi destul de puţine ori identificată concludent. A localiza şi a distinge acest element, dimpreună cu motivaţiile şi cu logica asociate, reprezintă un demers care are anumite merite analitice. O discriminare a poziţiei întreprinzătorului în cadrul corporaţiei şi a sferelor lui de decizie „naturală” versus „permisă” poate genera judecăţi mai sănătoase cu privire la companiile bine-structurate versus cele prost-structurate (o guvernanţă corporativă solidă versus o guvernanţă corporativă slabă) sau referitoare la instituţii calificabile drept (ne)prietenoase cu afacerile (o legislaţie corporatistă solidă versus una slabă). Definim „guvernanţa solidă” în sfera formei corporatiste de organizare a afacerilor pe cea în care motivaţiile sunt bine aliniate cu drepturile şi obligaţiile, iar „legislaţia solidă” pe cea care nu modifică sau limitează bunul simţ al proprietăţii private şi libertăţii contractuale. Fără aceste clarificări, orice organizare legală a afacerilor va fi structural expusă problemelor.
designed by Soft Expert & hosted by Host Expert