„Contradicții dialectice” în teoria și politica de rit neoclasic ale piețelor concurențiale: consumatorul și criza decontată continuu
Autor:Octavian-Dragomir Jora, Gheorghe Hurduzeu, Mihaela Iacob, Georgiana-Camelia Crețan și Raluca-Elena Hurduzeu
JEL:B50, D40, H10, I30.
DOI:
Cuvinte cheie:concurență liberă, concurență perfectă, consumator, politici publice.
Abstract:
În ciuda aparentului consens în materie, atât teoretizarea economică in abstracto,
cât și transcrierea în practica politică a fenomenului concurenței fac obiectul unei pluralități
de perspective. Departe de a fi convergente sau complementare, „teoriile” și „politicile”
sunt, mai degrabă, contradictorii și conflictuale „în” și „între” ele. Subsumată nominal
„bunăstării consumatorului”, apologia concurenței și a puterii ei disciplinatorii în economia
de piață (refațetată, chiar și în cea de comandă) a cunoscut între epocile „clasică” și
„neoclasică” ale științei economice o tranziție subtilă între paradigma „libertății” și cea a
„perfecțiunii”. Iar trecerea s-a realizat cu riscul unor pierderi, deloc neglijabile, deopotrivă
de coerență internă și de corespondență cu realitatea, care însoțesc evadarea în ficționalul
metodologic și în formalismul matematic. Tensiunii vădite din teoretizarea concuren ței i se
adaugă cea dintre politicile implementate și grija declarată pentru consumator (definit în
mod generic, nediscriminatoriu, neutral). El devine, în realitate, obiect al unor rearanjări
profund discreționare de bunăstare în urma politicilor „pro-concurență” în trei ipostaze pe
care acesta le subsumează (deși asimetric și nesincron): cea de „consumator” (de bunuri și
servicii), cea de „competitor” (adică factor de producție în piața muncii) și cea de„cetățean”
(prejudiciat sau, dimpotrivă, privilegiat net de pe urma mixului de politici publice).
Prezentul excurs propune o „recuperare originală” a unor argumente a căror morală este
aceasta: după ezitarea/eșuarea teoriei mainstream/neoclasice în a observa superioritatea
conceptuală a idealului concurenței libere asupra celei perfecte, politicile publice sfârșesc
prin a promova o realitate faptică a concurenței, îndepărtată și de libertate, și de perfecțiune.