Consideraţii despre obţinerea titlului de sit al Patrimoniului Mondial UNESCO – o abordare cantitativă
Autor:Daniel Glaser-Segura, Puiu Nistoreanu și Violeta Mihaela Dincă
JEL:C12, C51, Z32
DOI:10.24818/EA/2018/47/202
Cuvinte cheie:patrimoniul mondial UNESCO, instituții internationale, economia culturală, relații internationale
Abstract:
Lista Patrimoniului Mondial UNESCO a stabilit ca obiectiv primordial încă de la crearea sa în 1972 protecția locurilor cu semnificație culturală sau naturală deosebită. Cu toate acestea, prezenta lista suferă o lipsă mare de echilibru în ceea ce privește repartiția siturilor pe țări și cele cinci regiuni UNESCO (Europa și America de Nord, Asia și Oceanul Pacific, America Latină și Marea Caraibelor, Statele Arabe și Africa Sub-Sahariană). Criteriile de selecție care contribuie la desemnarea unui loc ca sit de patrimoniu mondial UNESCO arată că siturile trebuie să dețină o valoare universală excepțională. Cu toate acestea, neuniformitatea listei între țări și regiuni ar putea indica faptul că alți factori pot contribui și la includerea siturilor pe listă. În 1994, pentru a avea o lista a patrimoniului mondial reprezentativă, echilibrată și credibilă a fost introdusă Strategia globală - pentru a reflecta mai bine întregul spectru de comori culturale și naturale ale lumii noastre. Acest articol explorează impactul înainte și douăzeci de ani după introducerea strategiei globale și influența diferiților factori determinanți ai economiei și politicii, cu privire la structura listei patrimoniului mondial, cum ar fi calitatea de membru în cadrul Comitetului Patrimoniului Mondial și al Convenției.