ECE-16: o analiză cluster pe baza competitivității turistice și a corelațiilor cu determinanții majori
Autor:Delia Popescu, Iulia Monica Oehler-Şincai, Daniel Bulin și Ion Alexandru Tănase
JEL:L83, C83, F02
DOI:10.24818/EA/2018/S12/833
Cuvinte cheie:Europa Centrală și de Est (ECE), ECE-16, China, 16+1, România, competitivitatea turismului, indicatori turistici, analiză cluster
Abstract:
Obiectivul acestei lucrări îl constituie identificarea principalelor grupuri de țări la nivelul ECE-16 în ceea ce privește competitivitatea în turism. Competitivitatea, ca parte componentă a ofertei, este abordată având în vedere corelaţiile existente între ofertă şi cerere, liantul celor două fiind atractivitatea destinaţiilor turistice din perspectiva turiştilor. Pentru analiză sunt selectate exact cele 16 ţări participante la platforma 16+1 inițiată de China în 2011, turismul fiind una dintre componentele cooperării sectoriale în acest cadru. Demonstrăm că infrastructura turistică (modernizarea şi dezvoltarea acesteia) este unul dintre principalii factori determinanți ai competitivității turismului, depășind ca grad de importanţă chiar şi activele turistice. În acest context, „factorul China” ar putea juca un rol semnificativ în ECE-16 în ceea ce privește stimularea competitivității, acesta nefiind antagonist, ci complementar altor factori determinanți ai competitivității, inclusiv fondurilor comunitare. Din perspectiva atractivităţii, cooperarea în formatul 16+1 poate stimula sosirile de turişti chinezi în regiune. Pentru testarea acestor ipoteze, ca parte componentă a metodologiei, autorii calculează un indicator specific al competitivităţii călătoriilor și turismului (ISCCT), pornind de la obiectivele principale ale platformei de cooperare 16+1, și anume stabilirea priorităţilor, deschiderea, dezvoltarea durabilă, infrastructura de transport și infrastructura specifică pentru serviciile turistice. Autorii corelează ISCCT cu alți indicatori calitativi și obțin două categorii de clustere în rândul țărilor ECE-16. În cazul României, se poate remarca următorul paradox. Suma cumulată a investițiilor în turism în perioada 2000-2017 este cea mai ridicată dintre țările din ECE-16, corespunzătoare activelor sale turistice și necesităţii conectării lor; cu toate acestea, România se situează în urma majorității țărilor analizate în termeni de indicatori calitativi, precum avantajul comparativ revelat, productivitatea directă și efectul multiplicator al PIB. Prin urmare, clusterul în care se încadrează nu reflectă activele sale turistice reale.