Investiția masivă în muncă și psihopatologia: internalizarea și externalizarea tulburărilor ca antecedente și consecințe
Autor:Yura Loscalzo și Marco Giannini
JEL:I120
DOI:10.24818/EA/2020/S14/1301
Cuvinte cheie:Anxietate; depresie; dereglări psihice; workaholism; dependența de muncă; angajamentul în muncă; căutarea senzațiilor.
Abstract:
Workaholismul și implicarea în muncă sunt două tipuri de investiții masive în munca (HWI) care au fost studiate pe scară largă. Cu toate acestea, literatura cu privire la rolul internalizării și al externalizării tulburărilor ca antecedente și rezultate/ consecințe ale acestor două tipuri de HWI este redusă. Acest studiu își propune să analizeze, prin două modele, dacă workaholismul și implicarea în muncă prezic principalele forme ale psihopatologiei, astfel cum au fost evaluate prin Symptom Checklist-90-R (SCL-90-R). De asemenea, analizează dacă psihopatologia și căutarea de senzații prezic dependența de muncă și angajamentul în muncă pentru a clarifica asupra naturii internalizante și / sau externalizante a muncii. Pe lângă cele două modele, am efectuat și teste MANOVA și Mann-Whitney pentru a analiza diferențele în psihopatologie și căutarea senzațiilor între lucrătorii cu niveluri ridicate și scăzute de workaholism și angajament în muncă, precum și între workaholics deconectați, respectiv cei angrenați în muncă. Participanții sunt 690 de angajați italieni (44,8% bărbați) cu o vârstă medie de 38,99 ± 12,45. Rezultatele au arătat că dependența de prezice o psihopatologie mai mare, în timp ce angajamentul în muncă prezice simptome psihologice mai mici. Chiar dacă sensibilitatea la depresie și plictiseală prezice negativ angajamentul în muncă, acesta este totuși prezis pozitiv de somatizare. Mai mult, workaholismul este prezis pozitiv numai de psihoticism. Prin urmare, acest studiu sugerează că dependența de muncă ar putea fi definită ca expresia la locul de muncă a unei tulburări de personalitate și că angajamentul în muncă ar putea fi o strategie de a face față pentru anagajații care prezintă simptome somatice. În cele din urmă, intervențiile preventive ar trebui să vizeze atât dependența de muncă, cât și angajamentul în muncă, întrucât angajamentul în muncă ridicat nu pare să protejeze angajații ocupați de deficiențele psihologice.