Telemunca în timpul pandemiei de COVID-19: factori determinanți ai productivității, performanței în muncă și satisfacției
Autor:Loredana Mihalca, Tudor Irimiaș și Gabriela Brendea
JEL:J22, D23
DOI:10.24818/EA/2021/58/620
Cuvinte cheie:telemuncă; COVID-19; productivitate; supraîncărcare; autoorganizare; satisfacția muncii; telelucrători.
Abstract:
Din cauza pandemiei de COVID-19, telemunca a fost introdusă la scală largă ca modalitate de asigurare a continuității afacerii. Cu toate acestea, efectele telemuncii asupra rezultatelor angajaților care vizează productivitatea în muncă, performanța în muncă și satisfacția la locul de muncă sunt neclare. Scopul acestui studiu a fost acela de a investiga în ce măsură factorii identificați anterior ca fiind determinanți pentru eficacitatea telemuncii sunt relevanți și în context de pandemie. Pe baza Modelului Telemuncii elaborat de Baruch și Nicholson, în acest studiu a fost examinată relația dintre factorii individuali, cei specifici familiei, muncii și organizației și adaptarea la telemuncă în timpul pandemiei de COVID-19. Datele au fost colectate cu ajutorul unui chestionar online de la 482 de angajați care au lucrat de acasă în proporție de sută la sută în timpul pandemiei. Rezultatele obținute au indicat faptul că factorii individuali (strategii de autoorganizare) și factorii specifici familiei (nevoia de condiții adecvate telemuncii) sunt predictori importanți pentru productivitatea, performanța și satisfacția angajaților în contextul telemuncii pe perioada pandemiei de COVID-19. De asemenea, supraîncărcarea în muncă (factor specific muncii) este un predictor semnificativ pentru productivitatea în muncă și satisfacția cu telemunca. În mod suprinzător, suportul organizațional în contextul telemuncii nu este corelat cu niciuna din variabilele dependente. La final, sunt discutate implicațiile telemuncii în timpul pandemiei pentru cercetare și practică.