Adaptabilitatea la telemuncă în țările europene
Autor:Aniela Bălăcescu, Aurelia Pătrașcu și Loredana Maria Păunescu
JEL:J24, C38
DOI:10.24818/EA/2021/58/683
Cuvinte cheie:adaptabilitate, telemunca, digitalizare, analiza cluster, disparități digitale.
Abstract:
Procesul de transformare digitală și telemunca sunt unele dintre cele mai dezbătute subiecte în literatura de specialitate din ultimul deceniu datorită impactului major pe care îl au asupra stabilității, evoluției și eficienței economiei. Pandemia COVID-19 a subliniat avantajul competitiv oferit economiilor naționale de implementarea unor politici dedicate digitalizării societății și economiei. În ultimul an, economiile naționale au fost puse în fața unor provocări imense determinate de continuarea și adaptarea proceselor economice în mediul virtual. Ritmul de adaptabilitate a forței de muncă la tehnologiile digitale, alfabetizarea funcțională și tehnică a resursei umane, organizarea muncii și nivelul digitalizării influențează performanțele economice și sociale ale țărilor. Scopul principal al prezentei cercetări este de a determina caracteristicile definitorii în ceea ce privește capacitatea de adaptabilitate la telemuncă în 30 de țări europene, de a le clasifica în funcție de performantele lor digitale, dar și de a analiza diferențele dintre ele și a determina direcțiile de acțiune pentru valorificarea oportunităților pe care le oferă mediul online. Rezultatele prezentei cercetări subliniază faptul că în pofida investițiilor pe care țările europene analizate le-au făcut în ultimii ani în infrastructura digitală există disparități mari în ceea ce privește adaptabilitatea la telemuncă, astfel: adaptabilitate slabă (Europa de Sud și Sud-Est), adaptabilitate medie (Europa Centrală), adaptabilitate ridicată (Europa de Vest și Centrală), adaptabilitate foarte ridicată (Europa de Nord și Nord-Vest). Cercetarea întreprinsă se dorește a fi un catalizator al discuțiilor bazate pe date cu privire la adaptabilitatea țărilor europene la inovările digitale și a procesului de gestionare a adaptării de către guverne pentru a răspunde nevoilor economice și sociale. Analiza potențialului de adaptare la telemuncă reprezintă o contribuție la explorarea potențialelor evoluții post-criză. Limitele cercetării sunt legate de implicarea doar a șase variabile, analiza putând fi extinsă în cercetări viitoare și asupra altor variabile.