Criza de după criză – reziliență sau resetare?
Autor:Valeriu Ioan-Franc și Andrei-Marius Diamescu
JEL:F63, G01, H1, H2, O1.
DOI:10.24818/EA/2021/58/864
Cuvinte cheie:criză economică; criză pandemică; economia României; dezvoltare economică; reziliență economică; resetare economică; „criza după criză“; Planul Național de Redresare și Reziliență
Abstract:
Conceptul „criza de după criză” introdus recent în dezbaterea academică se referă la faptul că încă de la debutul crizei sanitare generate de virusul SARS-CoV-2, pandemia a avut un impact major asupra tuturor activităților economice, sociale, politice și culturale ale vieții cotidiene, influențând major dezvoltarea globală. Criza sanitară induce însă o criză cu multiple fațete și implicații, ale căror urmări vor afecta dezvoltarea ulterioară a societății umane, în ansamblul ei.
Tratată inițial cu o oarecare „relaxare”, având în vedere etapa în care ne aflam la acel moment, în care atât comunitatea științifică internațională, precum și factorii decizionali ai organizațiilor cu responsabilități în domeniu se concentrau pe gestiunea situației nemaiîntâlnite la o asemenea scală, la identificarea unor protocoale și căi de acțiune, respectiv la realizarea unor recomandări pentru guverne, companii și populație, „criza de după criză” avea să capteze cu adevărat atenția cercetătorilor spre finalului anului 2020. Cu ocazia Seminarului interacademic Penser lʼEurope al Academiei Române din luna octombrie 2020, sintagma „criza de după criză” a fost preluată și diseminată ulterior în mediul internațional de doi reputați economiști, membri de onoare ai Academiei Române: Jaime Gil Aluja, președintele Academiei Regale Spaniole de Științe Economice și Financiare, respectiv de Thierry de Montbrial, membru al Academiei de Științe Morale și Politice Franceze.
Dezbaterile generate cu acest prilej, „dinamizate” de efectele sociale, culturale, economice și sanitare deja vizibile și mai ales de impactul major al pandemiei asupra indicatorilor macroeconomici naționali și internaționali, a extins substanțial aria de reflecție asupra consecințelor „în cascadă” atât ale îmbolnăvirilor, cât și ale măsurilor de limitare și mai ales de combatere a propagării virusului, justificând o dată în plus necesitatea identificării rapide a unor soluții viabile la nivel mondial, adaptate însă fiecărui context bivectorial economic și epidemiologic național, care să faciliteze revenirea cât mai rapidă la o viață normală