Piața ideilor și filtrele sale de validare: Veritatea științifică, profitabilitatea
economică și acceptabilitatea politică
Autor:Octavian-Dragomir Jora, Matei-Alexandru Apăvăloaei, Mihai-Vladimir Topan
și Tudor-Gherasim Smirna
JEL:B40, M20, D80, P00, Z10.
DOI:10.24818/EA/2022/S16/884
Cuvinte cheie:cunoaștere, știință, mediu academic, economie, piață, politică, guvern
Abstract:
„Piața ideilor” este o expresie utilizată deopotrivă de savanți și de oamenii de rând pe post de metaforă sobră sau de parafrază jucăușă. Cu toate acestea, economia și politologia, pe lângă științele cognitive și ale comunicării, au și ele măcar ceva de spus, cu suficientă rigurozitate, despre acest concept. Piețele de idei presupun un amestec de „cathedrae” (guvernate de exigența adecvării epistemologice în găsirea adevărului științific), „bazaruri” (guvernate de căutarea profitului în piețe supuse legii cererii și ofertei) și „agorae” (guvernate de statul democratic de drept sau de domnia despotică a oamenilor). De obicei, ideile devin cunoștințe științifice numai după ce trec testul rațiunii, care trebuie să fie informată de seturi de instrumente metodologice selectate în mod corespunzător. Departe de a fi complet neatinse de problema rarității, ideile sunt produse (utile) realizate (calculat) de producători (proprietari de resurse), totul fiind parte a unui proces economic. De asemenea, ideile sunt roade ale unei libertăți de exprimare, de cele mai multe ori supraevaluată (în realitate, temperată în arena politică de puterea majorităților brute sau a minorităților active). Astfel, este legitim să ne întrebăm în permanență care sunt și care ar trebui să fie mecanismele de securizare a căutării adevărului, întrucât numai ideile adevărate sunt în cele din urmă compatibile cu prosperitatea și pacea durabile, deși profitul miop și obediența forțată (sau complice) ar putea sugera contrariul. Adevărul științific (în științele sociale) este prins între filtre epistemice, precum și (pseudo)economice și (precar) politice, care îl pot acredita sau adultera deopotrivă. Scopul acestei lucrări este de a identifica și de a investiga cadrele de evaluare și de explicare a piețelor de idei, la intersecția filtrelor combinate „adevărat-fals”, „profitabil-neprofitabil” și „încuviințat-interzis”. Abordarea este în egală măsură conceptuală (teoretică) și contextuală (istorică) și, deși este inevitabil interdisciplinară, se bazează în cele din urmă pe știința economică, servind aici un dublu rol: de decodor științific, precum și de studiu de caz decodificabil.