Provocări ale inteligenței artificiale asupra procesului de învățare în învățământul superior
Autor:Nicoleta Sîrghi, Mirela-Catrinel Voicu, Grațiela Georgiana Noja și Oana-Ramona Socoliuc (Guriță)
JEL:D8, O33, I23, C15, J24
DOI:10.24818/EA/2024/65/53
Cuvinte cheie:inteligență artificială; învățământ superior; impact asupra învățării; abilități digitale; model ecuații structurale.
Abstract:
Inteligența artificială a cunoscut, în ultimele decenii, o amploare fără precedent, penetrând domenii vaste, printre care și educația. Dezbaterile cu privire la utilitatea asimilării inteligenței artificiale în actul educațional universitar, cu oportunitățile și provocările pe care aceasta le oferă, constituie o preocupare de mare actualitate în literatura recentă. Fructificarea beneficiilor inteligenței artificiale este strâns legată de setul de cunoștințe, competențe și abilități specifice, implicit adaptabilitatea sistemului la un mediu dinamic, ale sistemului educațional de învățământ superior din România. Obiectivul de cercetare al prezentei lucrări este acela de a identifica abilitățile necesare mediului digital de învățare specific învățământului superior românesc care să încurajeze adoptarea tehnologiilor inteligenței artificiale de către studenți ca beneficiarii actului educațional. Pentru aceasta, metodologia utilizată a constat în folosirea modelului ecuațiilor structurale aplicat unui set original de date colectate pe baza unui chestionar adresat studenților de la ciclul de licență, din învățământul superior economic. Rezultatele obținute subliniază că intenția de adopție a aplicațiilor ce folosesc inteligența artificială, în rândul studenților, depinde în mod direct de constructe precum: utilitatea percepută, atitudinea față de aceste tehnologii, valoarea hedonică percepută, performanța așteptată sau gradul de compatibilitate, de vreme ce interactivitatea aplicațiilor deține o influență importantă, însă indirectă.