Inteligența artificială și imaginația artistică: o revizitare a economiei culturale a revoluțiilor industriale
Autor:Octavian-Dragomir Jora, Mihaela Iacob, Vlad I. Roșca, Mihai-Răzvan Nedelcu, Alexandru Florin Preda și Matei-Ștefan Nedef
JEL:O33, O55, Z11, Z13.
DOI:10.24818/EA/2024/66/613
Cuvinte cheie:economie culturală, sector cultural și creativ, Revoluții Industriale, tehnologie, mișcări artistice, transformări societale, Inteligență Artificială.
Abstract:
„Economicul” întâlnește în mod absolut firesc „culturalul”, deoarece ambele sfere se ocupă, diferit, deși convergent, de „valori” și „evaluări”. Fabricate material și încărcate spiritual, tactile/tangibile și inefabile/intangibile, deținute privat și savurate colectiv, păstrate curent și venerate peste timp, bunurile și serviciile culturale, cerute și oferite în/prin piețe/politici specifice, ne definesc și împlinesc ca oameni. Economia culturii, dincolo de fragilitățile epistemologice adânc înrădăcinate – prin estimarea „prețurilor neprețuitelor” capodopere și înghesuirea artei în „funcții de producție” –, este pusă într-o și mai mare dificultate când i se cere să prezică modul în care rațiunea tehnologizată va afecta simțirea umană. Specificațiile locurilor de muncă și structurile de afaceri suferă transformări adânci atunci când tehnologiile irump, așa cum este cazul celei de-A Patra Revoluții Industriale (IR 4.0), cu a sa Inteligență Artificială (IA) demult profetizată și, totuși, încă surprinzătoare. Prezentul articol caută să arunce o lumină critică și creativă asupra a trei linii de cercetare, la intersecția dintre industrial și artistic, pe de o parte, și economic și etic, pe de altă parte. În primul rând, sunt reinventariate trăsăturile socio-politico-economice marcante ale valurilor istorice de Revoluții Industriale, observând atât particularitățile, cât și tiparele lor. În al doilea rând, sunt subliniate, fără a fi nici pe departe epuizate, reciprocitățile economice predominante între schimbările tehnologice și mișcările culturale (de ex., în artele vizuale). Și în al treilea rând, având în vedere mega-tendințele, catalizatorii/inhibitorii și disruptorii preconizabili, impactul IA asupra economiei artei este investigat și ilustrat prin intermediul unor cazuri emblematice. Studiul de față își propune să deschidă calea unei cercetări de frontieră – viitorul ecosistemelor culturale –, evaluabil mai adecvat prin exerciții de previziune (foresight) exploratorie și nu prin efectuarea de prognoze (forecast) extrapolante.